27 octombrie 2013

O poarta inchisa

Am închis poarta unei case, dintr-un sat în sudul țării, la 1 km de frumoasa Dunare, unde mi-am petrecut multe vacanțe de vară. Îmi aduc aminte de jocurile copilăriei, de toți copacii în care mă suiam împreuna cu sora mea, de alergatul după pui de găină. de porcii noștrii care în fiecare an luau numele personajelor din seriale însa chiar așa tot nu scapau toamna de tăiat. Îmi aduc aminte de bunicul meu stand sub nucul bătrân cu morocanosul Bobita lângă el. Îmi aduc aminte de fetele din sat, de primul meu pahar cu vin, de plaja de la Dunare, de barja eșuată pe care o exploram. Îmi aduc aminte de rândurile lungi de porumb, greutatea galetilor cu must cand le caram de la jgheab, de mirosul de pâine caldă, de via de pe deal, de terenul de la marginea satului unde mai mergeam noaptea sa mananc pepeni, de puisorii galbeni abia ieșiți din ou.
Am închis poarta oarecum grăbit sa plecăm odata, obosit de atata încarcat de bagaje - multe nimicuri, multe amintiri, și toată recolta bunicii , zeci de borcane cu gem, de murături, de zacuscă, sute de litrii de vin, zeci de litrii de țuica... munca ei de peste an, pentru nepoți și strănepoți.
Acum nucul se usucă. Mamaia nu a plans când a plecat, nici cand și-a luat la revedere de la sora ei. Sunt multe amintiri, cate aduna omul într-o viață, și astea vor fi mereu alaturi de noi. Iar acum, și tu esti mai aproape, și o sa îți poți vedea mai ușor strănepoții. Bun venit langă noi!









9 noiembrie 2012

De la cheia adunate



Peisaj albastru

Victoras cu tricicleta

O dimineata rece de toamna, am plecat la plimbare cu cei doi baieti, bine infofoliti, la plimbare. Victoras este mereu sub supravegherea atenta a bunicii :) nu pentru ca i-ar fi cuiva teama ca se rastoarna - este un triciclist exceptional, insa nu carecumva sa intre prin balegile de pe drum ca e prapad :)


22 februarie 2012

cu ioan la joaca

Trebuie sa marturisesc ca in ultima vreme serviciul mi-a acaparat viata. Sunt implicat intr-un proiect care mi-a placut, insa a fost cel mai stresant proiect din viata mea, am avut multe probleme iar acum ca este la final nu imi vine sa cred ca totul e ok (ma rog, aproape totul). Acceptanta a fost semnata si munca incepe sa fie din ce in ce mai usoara, lumea din ce in ce mai relaxata. Ca si fapt divers, proiectul s-a semnat in aceeasi zi in care s-a nascut Ioan, insa munca de tata nu se termina niciodata, dar este cel mai placut lucru pe care il poti face.



intr-o dimineata de weekend.

13 februarie 2012

O priveliste rara

O plimbare de seara

Perspectiva

Anul 2012 - ne-a lasat sa asteptam mult venirea zapezii... insa cand s-a pus pe nins, pai s-a pus cu seriozitate si cu spiritul raspunderii. Nu a durat mult si traficul in frumoasa noastra urbe a devenit specataculos. Insa anul asta am hotarat sa nu ma lupt cu ninsoarea, asa ca masina mea zace sub un munte de zapada si eu merg frumos cu mijlocacele de transport.
Drumurile sunt aproape goale, cel putin la ora la care ma intorc eu de la serviciu. Ici si colo mai vezi cate un taximetrist care alearga dupa o comanda.
Mie imi place Bucurestiul acoperit de zapada, arata mai curat.

23 octombrie 2011

Viata dupa munca

Pornesc un proiect nou, poze de noapte in Bucuresti - zonele prin care trec venind de la munca.
Episodul pilot

Poza 1:  Decoratiunile primariei
In rondul de la Piata Presei sunt plantati o gramada de trandafiri... pe mine ma incomodeaza cand merg spre serviciu, imi blocheaza vederea si ma forteaza sa ies mai mult in intersesctie ca sa ma asigur.


Poza 2: Batranul de pe banca
Statea pur si simplu, sa treaca vremea...

Poza 3:  Casa albastra de pe lac
Cine trece prin Herastrau nu are cum sa nu recunoasca casa albastra din Muzeul Satului (vedere de pe pod) 

Poza 4: no name
Ciudat, inca are frunzele verzi

Poza 5: Goana catre Arc.
Pana am ajuns la Arc, deja s-a intunecat si cireada de corporatisti a pornit spre casa

Poza 6: In acvarii de sticla.
Unii fac ore suplimentare, o sa li se ridice statui probabil

Poza 7: Vedere
Va las cu arcul de triumf, dintr boscheti si floricele

Noapte buna

30 mai 2011

Testdrive: portbebe simpatic si la nume si la purtat

by Mada

Imi place sa-l plimb pe Ioan in marsupiu si nu in carut. Si lui la fel :)
Am avut bucuria de a primi de la Cristina (hiphip.ro) un portbebe pe nume Marsupi plus. Eram tare curioasa sa il testez deoarece are un sistem de fixare neobisnuit - velcro (arici).Nu am fost dezamagita, ba mai mult cules destule priviri admirative

In ziua stabilita, curierul suna prompt la usa cu pachetelul mult asteptat. MARSUPI arata bine, este din bumbac 100% bio, placut la atingere. L-am aruncat in masina de spalat si ziua urmatoare era gata uscat si numai bun de plimbat. Si asta am si facut, timp de 2 saptamani am fost nedespartiti si uite de ce ne-a placut:
- se prinde foarte usor, intuitiv si esti repede gata de plecare; asta-i bine pentru ca bebe nu se plictiseste si nu apuca sa se foiasca pana reusesti sa montezi portbebe-ul cum trebuie.
- se dovedeste foarte util cand ai nevoie sa dai o fuga pana la magazin sau daca cumva bebe nu se mai intelege cu ghimpii din carut si vrea in brate :)
- ariciul s-a dovedit o surpriza, este foarte aderent si nu am avut nici un moment teama ca Ioan va aluneca sau ca se va desface din marsupiu
- o data pus, a 2a oara nu mai ai nicio emotie; asta spre deosebire de sling sau wrap, unde dureaza ceva vreme pana inveti sa reglezi cum trebuie materialul astfel incat bebe sa stea perfect; sau spre deosebire de Manduca unde devii usor intimidat de atatea catarame si legaturi
- nu are catarame din plastic, bebe e mereu in contact cu bumbac 100% bio. Foarte ok, mai ales ca Ioan a facut o adevarata pasiune pentru bretele si le molfaie la fiecare iesire cu mare satisfactie
- Marsupi in sine este usor si nu are captuseala groasa; materialul respira foarte bine si cred ca este un aliat bun atat pe vreme racoroasa dar si cand loveste caldura
- bretelele sunt vatelinate asa cum trebuie, nici prea mult incat sa le simti grele dar nici prea putin incat sa lase urme pe spate;
- bretelele se prind in X si asigura o distribuire buna a greutatii copilului (in momentul testarii 6,5 kg); l-am dus pe Ioan 2 ore in el fara probleme
- este mic si usor de compactat, a incaput foarte usor si in geanta; asa ca in cele 2 saptamani de testat l-am avut cu noi peste tot - in parc, in vizite la bunici, la petrecere, la terasa, in Centrul Vechi...
- pozitia de purtare corecta (M/broscuta), inlatura riscul de displazie a soldurilor si ofera confort copilului

Dar iata de ce l-am si iubit eu pe Marsupi: pentru ca a reusit sa ii schimbe lui Mihai parerea despre purtatul copiilor. Pentru ca s-a simtit bine purtandu-l pe Ioan si a inteles de ce e atat de placut sa il simti aproape. Si pentru ca sters impresiile proaste facute de sling sau mei tai :D
Pentru ca , citez "M-am simtit ca tatal leu din The Lion King :)"
Asadar, Multumim Cristina pentru oportunitatea de a ne intalni cu Marsupi, il recomandam cu drag!

19 aprilie 2011

colaje

Am astazi pentru voi cateva colaje:  primul este format din doua poze, ambele facute in Casa Batlló;

Jumatatea din stanga este facuta intr-o ruina din Bucurestiul Vechi, a doua este din castelul Himeji
In prim plan sunt niste porumbei din Lisabona, si in fundal alti porumbei, de data asta din Barcelona :)