23 octombrie 2011

Viata dupa munca

Pornesc un proiect nou, poze de noapte in Bucuresti - zonele prin care trec venind de la munca.
Episodul pilot

Poza 1:  Decoratiunile primariei
In rondul de la Piata Presei sunt plantati o gramada de trandafiri... pe mine ma incomodeaza cand merg spre serviciu, imi blocheaza vederea si ma forteaza sa ies mai mult in intersesctie ca sa ma asigur.


Poza 2: Batranul de pe banca
Statea pur si simplu, sa treaca vremea...

Poza 3:  Casa albastra de pe lac
Cine trece prin Herastrau nu are cum sa nu recunoasca casa albastra din Muzeul Satului (vedere de pe pod) 

Poza 4: no name
Ciudat, inca are frunzele verzi

Poza 5: Goana catre Arc.
Pana am ajuns la Arc, deja s-a intunecat si cireada de corporatisti a pornit spre casa

Poza 6: In acvarii de sticla.
Unii fac ore suplimentare, o sa li se ridice statui probabil

Poza 7: Vedere
Va las cu arcul de triumf, dintr boscheti si floricele

Noapte buna

30 mai 2011

Testdrive: portbebe simpatic si la nume si la purtat

by Mada

Imi place sa-l plimb pe Ioan in marsupiu si nu in carut. Si lui la fel :)
Am avut bucuria de a primi de la Cristina (hiphip.ro) un portbebe pe nume Marsupi plus. Eram tare curioasa sa il testez deoarece are un sistem de fixare neobisnuit - velcro (arici).Nu am fost dezamagita, ba mai mult cules destule priviri admirative

In ziua stabilita, curierul suna prompt la usa cu pachetelul mult asteptat. MARSUPI arata bine, este din bumbac 100% bio, placut la atingere. L-am aruncat in masina de spalat si ziua urmatoare era gata uscat si numai bun de plimbat. Si asta am si facut, timp de 2 saptamani am fost nedespartiti si uite de ce ne-a placut:
- se prinde foarte usor, intuitiv si esti repede gata de plecare; asta-i bine pentru ca bebe nu se plictiseste si nu apuca sa se foiasca pana reusesti sa montezi portbebe-ul cum trebuie.
- se dovedeste foarte util cand ai nevoie sa dai o fuga pana la magazin sau daca cumva bebe nu se mai intelege cu ghimpii din carut si vrea in brate :)
- ariciul s-a dovedit o surpriza, este foarte aderent si nu am avut nici un moment teama ca Ioan va aluneca sau ca se va desface din marsupiu
- o data pus, a 2a oara nu mai ai nicio emotie; asta spre deosebire de sling sau wrap, unde dureaza ceva vreme pana inveti sa reglezi cum trebuie materialul astfel incat bebe sa stea perfect; sau spre deosebire de Manduca unde devii usor intimidat de atatea catarame si legaturi
- nu are catarame din plastic, bebe e mereu in contact cu bumbac 100% bio. Foarte ok, mai ales ca Ioan a facut o adevarata pasiune pentru bretele si le molfaie la fiecare iesire cu mare satisfactie
- Marsupi in sine este usor si nu are captuseala groasa; materialul respira foarte bine si cred ca este un aliat bun atat pe vreme racoroasa dar si cand loveste caldura
- bretelele sunt vatelinate asa cum trebuie, nici prea mult incat sa le simti grele dar nici prea putin incat sa lase urme pe spate;
- bretelele se prind in X si asigura o distribuire buna a greutatii copilului (in momentul testarii 6,5 kg); l-am dus pe Ioan 2 ore in el fara probleme
- este mic si usor de compactat, a incaput foarte usor si in geanta; asa ca in cele 2 saptamani de testat l-am avut cu noi peste tot - in parc, in vizite la bunici, la petrecere, la terasa, in Centrul Vechi...
- pozitia de purtare corecta (M/broscuta), inlatura riscul de displazie a soldurilor si ofera confort copilului

Dar iata de ce l-am si iubit eu pe Marsupi: pentru ca a reusit sa ii schimbe lui Mihai parerea despre purtatul copiilor. Pentru ca s-a simtit bine purtandu-l pe Ioan si a inteles de ce e atat de placut sa il simti aproape. Si pentru ca sters impresiile proaste facute de sling sau mei tai :D
Pentru ca , citez "M-am simtit ca tatal leu din The Lion King :)"
Asadar, Multumim Cristina pentru oportunitatea de a ne intalni cu Marsupi, il recomandam cu drag!

19 aprilie 2011

colaje

Am astazi pentru voi cateva colaje:  primul este format din doua poze, ambele facute in Casa Batlló;

Jumatatea din stanga este facuta intr-o ruina din Bucurestiul Vechi, a doua este din castelul Himeji
In prim plan sunt niste porumbei din Lisabona, si in fundal alti porumbei, de data asta din Barcelona :)

22 martie 2011

Ioan implineste 3 luni

Ioan, pe vremea cand statea cuminte in patutul lui

La plimbare in IOR

Un prieten drag noua

Ma plimbam noatea pe strazi in Mayerhofen impreuna cu Madalina - tocmai imi zicese "Da" la intrebarea pe care, cu mari emotii, am fost capabil sa o pun... si nu mai putea sta in casa.

Morcoveatzen, statea in vitrina intr-un magazin si se uita la noi cum ne tineam in brate, i-am zis si lui secretul... dimineata urmatoare vanzatoarea nu intelegea de ce insist sa iau omul de zapada din vitrina si nu altul. Acum dupa 5 ani, sta in bratele fiului nostru. Dragut nu?

11 ianuarie 2011

Poze cu poduri


Astazi am decis sa postez cateva night-shot-uri cu poduri. Fiecare in parte este o capodopera, dar cum eu nu sunt arhitect ma intereseaza decat din punct de vedere artistic.

Voua care va place cel mai mult?

O seara rece in Yokohama, burnita incet si eram singurii oameni pe strada. Am luat un vaporas turistic sa ne plimbe un pic prin apele portului, si am fost singurii pasageri. Imi aduc cum incercam sa-mi pastrez echilibrul in salupa turistica, cu aparatul in mana facand poza asta. Vantul musca adanc prin hainele complet nepotrivite pentru asa o aventura. Insa am ramas cu o amintire placuta.


Intr-o seara Valos ne-a dus sa ne intalnim cu niste prieteni de-ai lui si sa luam masa in insula ODAIBA, este o insula artificiala in golful orasului Tokyo si este un loc de mare fita, plin cu malluri si restaurante scumpe. Se pare ca puctualitatea nu este o lipsa a romanilor, asa ca pana cand ne-am strans cu totii am reusit sa trag cateva poze cu Tokyo Rainbow Bridge


Dupa ce ne-am petrecut prima seara din Japonia ametiti de Jet Lag, ne-am inceput dis-de-dimineata aventura in Japonia cu vizitarea faimoaselor temple din Nikko. Este o poveste frumoasa si lunga dar o voi lasa pentru alta data, insa pana atunci sa va explic ce-i cu podul. Este un pod sacru, pe care numai Shogunul avea voie sa treaca (pe vrema Shogunului, pentru ca acum putea orcine cu conditia sa plateasca 10 euro). Mi se pare un pod perfect, simplu si elegant, cu rosul aprins caracteristic si o curbura frumoasa.


Dupa un sejur de schi foarte reusit, ne-am petrecut o seara in Lyon urmand ca dimineata urmatoare sa ne intoarcem in Romania. Lyon, un oras de care m-am indragostit, este taiat de raul Rhone si are peste 30 de poduri, cel din imagine l-am intalnit intamplator si mi se pare de asemenea unul dintre cele mai reusite. Se numeste Passerelle du Palais de Justice, si este un pod modern si elegant.


Pentru poza asta trebuie s ama intorc destul de mult timp in urma, o excursie prin Europa facuta cu Masina. O excursie care merita si ea povestita si care, privind acum in urma, a fost una dintre cele mai reusite si placute ever. Poza este facuta in Bratislava, pe drumul de intoarcere. UFO Bridge  - ca asa se numeste, este realmente construit folosind o farfurie zburatoare originala :) cocotata pe 2 piloni si prinsa cu niste cabluri.